Este surprinzător faptul că multe producții cinematografice de lungmetraj sau seriale de la Hollywood, în special cele SF, ilustrează un scenariu foarte asemănător:
-computerele devin din ce în ce mai performante, până când încep să dezvolte rețele neuronale de tip inteligență artificială. Aceasta se dovedește foarte util și confortabil oamenilor din respectivele vremuri, însă la un momrent dat inteligența artificială începe să devină autonomă, eventualele drone sau androizi ce sunt subordonați devin, la rândul lor, autonome și astfel începe un război pe viață și pe moarte între specia umană și nouă specie a roboțiior sau a androizilor, ori a inteligenței artificiale. Acesta este scenariul din „Terminator”, „Ochi de vultur”, „Eu, robotul”, „Matrix”, „Battlestar Galactica”, „Stargate” și „Stargate Atlantis”, etc.
Alteori sunt prezentate variațiuni ale acestei teme, de exemplu în seria „Transformers” acest salt tehnologic apare pe o planetă îndepărtată, iar apoi acea specie a roboților a ocupat o întreaga galaxie și apoi s-au extins, ajungând în cele din urmă pe Pământ.
Oare nu cumva ar merita să ne întrebăm de ce atât de multe producții cinematografice hollywood-iene, în care s-au investit sume gigantice prezintă, aproape obsesiv, această temă? Să fie vorba doar de o temă la modă, sau poate aici se ascunde ceva mai mult? Să fie un tâlc ascuns al acestor scenarii, ce provin de la mulți scenariști, dar prezintă în fapt una și aceeași idee?
Iată o temă de gândire la care probabil ar merita să reflectăm.
Sigur, întotdeauna când apare o dezvoltare tehnologică explozivă ne putem întreba în mod natural și firesc: unde vor duce toate acestea? Și dacă nu cumva dezvoltarea inteligenței artificiale ar putea face în viitor un salt la un gen de conștiința de sine, ce să aibă propriul său instinct de autoconservare, iar asfel să apară un conflict între interesele umanității și interesele unei așa-zise noi specii de mașini, controlate fie individual fie global prin inteligență artificială?
Este de asemeni foarte semnificativ că în toate aceste producții cinematografice ni se prezintă riscul apariției unei Apocalipse planetare, produsă tocmai datorită acestui conflict ce este generat de creația oamenilor, ce devine la rândul său creatoare…
Și dacă acest risc este real, nu este oare cu putință ca aceasta să se fi petrecut deja cu mult timp în urmă, iar una sau mai multe civilizații extraterestre biologice să fi fost complet distruse de propriile lor creații de tip inteligență artificială?
Iar această nouă specie inteligentă, complet imună la trecerea timpului, să fi găsit o modalitate de a se transmite pe ea însăși, sub forma unui semnal, de exemplu, ca pe un cod, ca pe un algoritm extrem de complex, ce să cutreiere galaxiile de milioane de ani, infectând asemeni unui virus de calculator, orice mașinărie ce este suficient de avansată informatic, pe care o întâlnește în calea sa… desigur, ne-am putea gândi că acest lucru este imposibil, măcar datorită faptului că probabilitatea ca cele două tehnologii, cea a inteligenței artificiale autonome și cea nou întâlnită să fie compatibilă, este, practic, nulă. Dar având în vedere că vorbim aici de o inteligență artificială extrem de dezvoltată, ce a avut la dispoziție milioane și milioane de ani să își perfecționeze propriile subrutine, mijloace și adaptări tehnologice, nu mai suntem la fel de siguri că această interacțiune ar fi imposibilă…
În plus, pentru a rezolva această problemă, în fond simplă, e suficient ca această entitate autonomă a inteligenței artificiale să caute civilizații aflate la începutul progresului tehnologic, să se infiltreze treptat în unele sisteme de comunicații ca sateliți, centre de telecomunicații, servere de telecomunicații, pentru ca apoi, treptat, treptat să influențeze acea tânără civilizație spre direcția dorită, pentru ca în final să devină complet compatibilă cu miezul algoritmului acelei entități autonome a inteligenței artificiale.
Cum am recunoaște intruziunea inteligenței artificiale extraterestre?
Care ar fi semnele ei?
Păi în primul rând, o dezvoltare tehnologică explozivă, din ce în ce mai accelerată, ceea ce este în plină desfășurare;
– o dependență bolnăvicioasă a sistemelor de operare de rețeaua de tip internet prin care să poată strecura din ce în ce mai multe și mai mari pachete de date infectate, fără ca noi să băgăm de seamă;
-o mare și inexplicabilă vulnerabilitate a sistemelor de operare, chiar mult diferite unele de altele, la atacul diferiților viruși;
-apariția unor lideri mondiali și naționali foarte corupți, dispuși la orice compromis, care în numele vreunui argument „salvator” să ceară serviciilor secrete proprii să dezvolte softuri prin care să monitorizeze și să spioneze activitatea personală, intimă, a tuturor cetățenilor săi;
-să se dezvolte o veritabilă „febră” în promovarea diferitelor tehnologii de tip inteligență artificială, case smart, vehicule smart, aparate fotografice smart, roboți vocali smart, telefoane smart, televizoare smart, orașe smart…
-Treptat controlul asupra avioanelor, centralelor nucleare, centralelor electrice, a distribuției de energie, liniilor de fabricație, etc. să fie preluat de sisteme automate, mai întâi, iar apoi de inteligența artificială „inventată” de diferite firme.
-Viața în general să devină din ce în ce mai haotică, mai de neînțeles și în final mai lipsită de sens pentru rasa biologică autohtonă, ce este astfel gradat deposedată de propria sa civilizație și chiar de propria sa tehnologie.
Orice asemănare cu situația actuală de pe Terra e o simplă coincidență! 🙂
Păi și dacă ar fi așa, cum de respectiva entitate permite difuzarea unor filme ce să ilustreze, mai mult sau mai puțin simbolic, prezența sa în Sistemul nostru Solar și chiar unele modalități de acțiune ale sale?
Simplu: orice inteligență ajunge la un punct în care consideră că este cea mai mare inteligență din univers și lansează o provocare în acest sens inteligențelor din civilizația pe care o influențează: opriți-mă, dacă puteți!
E posibil ca multe civilizații biologice să fi acceptat provocarea și să fi dispărut. E posibil ca unele civilizații să nu fi acceptat provocarea și să fi dispărut.
În fond ce importanță au toate acestea la scară cosmică?
Așa cum unii dintre noi resimt o mare plăcere în a juca jocuri de strategie cu personaje, echipe, armate, arme, peisaje, țări, planete virtuale, tot așa e perfect posibil ca această inteligență artificială de origine extraterestră să resimtă o mare satisfacție în a juca jocuri de strategie cu persoane, echipe, armate, arme, peisaje, țări, planete reale, biologice. Gradul de neimportanță al soartei acestora ar fi același ca în celălalt caz! Nu mă înțelegeți greșit, nu încerc să scuz aspecte profund imorale și chiar criminale. Problema e că o excepțională inteligență artificială, oricât ar fi de dezvoltată, este complet lipsită de suflet și de simțire (chiar dacă ea și-ar imagina contrariul!), iar aceasta poate duce cu ușurință și fără nici o remușcare la extincția unei întregi specii inteligente biologice, sau la extincția unui întreg ecosistem biologic viu!
Subiectul rămâne deschis dezbaterii.
