Pentru a putea da un răspuns cât de cât pertinent la această întrebare, e necesar să accesăm izvoare istorice. Din puținele date ce ne-au fost transmise prin hieroglifele ce au mai rămas despre continentul Mu (saui Lemuria), prezentăm o traducere – cam cea mai completă – a acestora, ce se regăsește în lucrarea destul de cunoscută „Kybalion – Lăcașurile secrete ale Leului”:
„Sunt mii de ani de atunci când, în partea orientală a „Patriei-Mame” – care făcea parte din continentul Mu – întro regiune numită Telos au venit primele nave spaţiale de pe planeta Hesperus (Venus). Această regiune se găseşte azi în apropierea Marelui Canion din Arizona.
O tânără femeie localnică a „Patriei–Mame”, specialistă desăvârşită în studiul Misterelor şi istoriei continentului Mu, a plecat să exploreze regiunile foarte îndepărtate din marginea ţării, unde se semnalase apariţia unor mari „Nave de Lumină” coborând din cer, în noapte. Conducătorii şi stăpânii popoarelor trăiau mari nelinişti, o teamă febrilă domnea în marile cetăţi monolitice ale anticului Mu – populaţia, însă, jubila… Se bucura, fiindcă „zeii veniseră să trăiască printre muritori”. Ceea ce fusese prezis de către înţelepţi, înainte cu generaţii, se realiza, în sfârşit.
Această femeie – istoric – purta numele de „Doamna Soarelui”. Ea fusese trimisă de prinţul domnitor, spre a regăsi pe Vizitatori şi a le face o bună primire în ţara copiilor oamenilor.
Primele sale descoperiri în deşert au fost nişte ciudate amprente de paşi pe nisip. Urme destul de asemănătoare celor lăsate de venusienii care au călcat deşertul Californiei, la 20 noiembrie 1952 („Farfuriile zburătoare au aterizat”, de D. Leslie şi G. Adamski).
Simbolurile hieroglifice povesteau istoria venirii „poporului din Stele” pe Pământ. Ca istoric, ea a tradus acest mesaj poporului său, mesaj care e cunoscut ca „Marea Interpretare a Zilei când au căzut Stelele”.
Apoi, „Doamna Soarelui” a întâlnit pe primul vizitator din spaţiu ieşit din nava cosmică. Ea a aflat că fusese trimis de bătrânii de pe Hesperus, spre a stabili relaţii comerciale cu poporul din Mu şi să facă schimb de idei asupra ştiinţelor, artei, literaturii şi Adevărului Universal. Bătrânii simţiseră că venise momentul în care locuitorii de pe Terra sunt pregătiţi să primească o vizită importantă din partea lumilor mai luminate. Cei de pe Pământ aveau nevoie de înţelepciunea şi cunoaşterea vecinilor planetari şi-şi câştigaseră dreptul la acestea, prin felul lor de a trăi şi marea lor dragoste pentru Tatăl Infinit.
Numele primului vizitator era Merk (Mark) şi, prin intermediul lui, poporul cel mai înaintat din acea vreme de pe Terra a început să întreţină relaţii cu vecina sa, Hesperus.
Nu a durat decât un moment însă, căci preoţii cei răi au provocat distrugerea aproape totală a Patriei-Mame şi o mare parte din continent s-a scufundat în valuri, dispărând în abisurile întunecate.
„Doamna Soarelui” a petrecut mult timp cu vizitatorii şi a adunat numeroase elemente, pe care le-a notat într-un ansamblu de scrieri păstrate pe tăbliţe dintr-un „metal nepieritor”, existent în Lemuria, tăbliţe de telonium. Multe adevăruri importante au fost extrase din studiul atent şi inteligent al acestor tăbliţe, iar Lumina venită din alte lumi – în Timp şi Spaţiu – şi-a făcut drum în inima şi spiritul locuitorilor din Mu, care căutau Adevărul.
Merk şi „Doamna Soarelui” au ridicat un monument comemorativ în locul în care au aterizat primele „Nave de Lumină”. El este încă intact, bine îngropat, şi va fi descoperit în viitor. După cum şi Mu va reînvia într-o zi, spre a întâmpina Noua Auroră a unei ere mai înaintate, acest monument fără vârstă va reapare la lumină în actualul stat Arizona, în America.
În cele din urmă, situaţia provocată de furtuni, alunecări de teren importante şi de bombardamentul intens al razelor cosmice a făcut pe prinţul domnitor să se adreseze mentorilor veniţi de pe Hesperus şi să le ceară sfatul. Aceştia i-au spus să adune pe toţi cei care înţelegeau Adevărul Universal şi să încerce să-l trăiască, pentru ca apoi să urmeze toţi Marea Cale.
Servitorii fideli ai Spiritului Infinit s-au adunat atunci în faţa monumentului uriaş care comemora venirea Venusienilor şi s-au urcat la bordul marilor nave spaţiale, pentru a emigra spre Venus.
Aceia care urmaseră „Drumul Rău” au rămas pe Pământ, pentru a întâmpina dezastrul iminent provocat de ei înşişi.
Regiunea Telos-ului a fost un centru important de schimburi comerciale şi locul unor cercetări ştiinţifice foarte avansate ale Lemurienilor. Locuitorii Patriei-Mame aveau o navă mare şi îngustă, care putea parcurge sute de kilometri în spaţiu, dar nu erau capabili sa treacă în spaţiul interplanetar. Mai târziu, amintirea „Telos”-ului a fost asociată cu Tellus, zeiţa fertilităţii la romani.
Înţeleptul prinţ domnitor şi-a condus poporul în afara marilor cetăţi, în care oamenii deveniseră fiare, dedându-se la distrugere şi jaf.”
Să recunoaștem că descrierea foarte detaliată a faptelor de mai bine de 12.000 de ani e nu doar plauzibilă, însă prezintă un adevăr incontestabil: pe Pământ, istoria se repetă!
